Chiar dacă a realizat cu succes operațiunea „olița”, până la vârsta de 3 ani este normal cel mic să mai ude patul din când în când. Cei mai mulți dintre copii dobândesc controlul asupra vezicii urinare după vârsta de 3-5 ani.
Dacă pierderile urinare, la copiii de peste 5 ani, au loc mai des decât de 2 ori pe săptămână, cel mai probabil vorbim de incontinența urinară sau enurezis, adică incapacitatea de control a retenției și eliminării urinei.
Epuizarea cauzată de schimbarea albiturilor în toiul nopții și îngrijorarea pentru copilul stânjenit de situație pot fi frustrante pentru părinți. Cum îl ajutăm pe cel mic să facă față stării și care sunt cauzele acestei tulburări, aflăm de la medicul nefrolog-pediatru Ludmila Bocearova, de la Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”.
„Enurezisul afectează până la 20% dintre copiii de 5 ani, 7% dintre cei de 7 ani și până la 2% dintre adolescenți sau adulți. La fetițe, tulburarea e diagnosticată mai devreme – pe la 5 ani, în timp ce băieții udă patul pe la 6-7 ani. De menționat că băieții sunt mai predispuși la incontinență urinară, deoarece dobândesc controlul asupra vezicii urinare mai târziu decât fetele”, explică medicul.
În funcție de momentul în care apare, enurezisul poate fi:
- nocturn;
- diurn;
- mixt (copilul nu poate reține urina nici ziua, nici noaptea).
Dacă, până la vârsta de 4-5 ani, copilul nu a dobândit controlul complet asupra micțiunii (urinării), vorbim de enurezis primar. Dacă cel mic a avut perioade uscate de peste 6 luni, urmate de reluarea episoadelor de udare a patului, vorbim de enurezis secundar.
Semnele principale ale incontinenței urinare nocturne sunt somnul profund, care duce la urinarea involuntară după 3-4 ore de la adormire, și instabilitatea emoțională a copilului.
- Care sunt cauzele urinatului în pat la copii?
În majoritatea cazurilor, enurezisul nocturn este ereditar. Potrivit Ludmilei Bocearova, „dacă în copilărie, tatăl copilului a udat patul, probabilitatea ca și copilul să moștenească această problemă este de 39%. Dacă mama a avut istoric de udare a patului, probabilitatea este de 23%. Dacă ambii părinți au istoric de udare a patului, procentajul ajunge la 77%”.
Se poate întâmpla cel mic să ude patul și din motive, precum:
- Dezvoltare întârziată a sistemului nervos. E demonstrat că micuții cu afecțiuni neurologice, care au fost traumatizați la naștere, sunt frecvent afectați de enurezis.
- Anxietatea.
- Deficitul de atenție sau hiperactivitatea.
- Diabetul.
- Apneea obstructivă în somn (opriri respiratorii în timpul somnului).
- Malformații ale rinichilor și căilor urinare.
- Infecția tractului urinar.
- Constipația (presiunea asupra vezicii urinare).
- Traumele psihologice (afectează preșcolarii și școlarii). Traumele pot fi provocate de divorțul părinților, de agresivitatea față de copil, de umilințele din partea semenilor.
- Cum prevenim apariția enurezisului la copii?
Medicul Ludmila Bocearova recomandă adoptarea unei rutine zilnice, care ar ajuta atât copilul, cât și părintele să gestioneze mai ușor situația:
- Controlați aportul de lichide în timpul zilei. Asigurați-i necesarul de lichide până la miezul zilei. Limitați hidratarea copilului cu cel puțin 1 h înainte de culcare (obligatoriu).
- Asigurați copilului o cină fără alimente condimentate, sărate sau dulciuri.
- Creați copilului un obicei de a merge la baie înainte de culcare.
- Pe parcursul nopții, treziți copilul pentru a goli vezica urinară.
- Creați condiții favorabile copilului de a merge la baie pe timp de noapte (lumină de veghe, cale scurtă până la baie).
- Lăudați copilul după o noapte fără incidente „umede”.
- Evitați purtarea de scutece peste noapte.
- Cum trebuie să reacționeze părinții când cel mic are pierderi urinare nocturne?
Rușinarea și pedepsele nu îi ajută pe copii să scape de problemă. Părinții ar trebui să înțeleagă că cel mic nu se lenevește să meargă la baie. În stare de somn profund, el nu sesizează necesitatea de a merge la toaletă. Copilul trebuie ajutat să treacă peste aceste momente stânjenitoare. Explicați-i că nu are nicio vină în ce i s-a întâmplat.
Stresul, frica, sentimentele de rușine și de nesiguranță, conflictele de acasă sau din mediul școlar pot provoca tulburarea și îngreuna tratamentul. Părinții trebuie să fie alături de copil și să comunice deschis cu el, să îi înțeleagă problemele și să caute împreună soluții. În acest fel, copilul nu interiorizează suferința, iar stresul este vizibil diminuat.
- Când este indicată consultarea medicului specialist?
Adresarea la medic nu trebuie amânată când:
- Tratamentul nonmedicamentos nu dă rezultate pozitive.
- Frecvența urinărilor nocturne este înaltă (la fete – după vârsta de 5 ani, la băieți – după 6 ani).
- Copilul de peste 5 ani are pierderi urinare în timpul zilei.
- Este afectată calitatea vieții și confortul celui mic (copilul nu dorește să rămână pe noapte la bunei, prieteni, școli de vară etc.).
- Enurezisul apare pe fundalul febrei, ceea ce indică prezența unei inflamații la nivelul sistemului urinar.
- Copilul acuză dureri în regiunea abdominală și genitală.
- Cum tratăm enurezisul nocturn?
Medicația va fi indicată celui mic doar în baza următoarelor investigații:
- analiza de sânge și a urinei;
- investigația microbiologică a urinei (urocultura) la bacterii;
- ultrasonografia;
- cistografia;
- urografia intravenoasă.
În afară de nefrolog și urolog, va fi nevoie de consultația unui psihoterapeut și neurolog. Tratamentul medicamentos este indicat de medicul specialist: nefrolog, urolog, neurolog. Eficient este și tratamentul fizioterapeutic. Acesta constă din proceduri termice și gimnastică de întărire a mușchilor pelvieni.
Tratarea enurezisului reprezintă un proces îndelungat. Părinții ar trebui să se înarmeze cu răbdare și să nu aștepte rezultate imediate. Presiunile asupra copilului îl pot irita, ceea ce complică procesul de tratament. E important să fie limitat accesul copilului la ecrane. O soluție care accelerează tratamentul sunt activitățile sportive și veți vedea că problema va ceda.
