Tuberculoza rămâne o problemă majoră de sănătate publică în Republica Moldova, cu o incidență peste media europeană și un număr semnificativ de cazuri rezistente la medicamente. În acest context, diagnosticul rapid și identificarea rezistenței la tratament sunt esențiale pentru limitarea transmiterii bolii.
Șeful Laboratorului Național de Referință în microbiologia tuberculozei, Valeriu Crudu, explică faptul că diagnosticul modern al tuberculozei se bazează pe mai multe metode microbiologice, utilizate complementar.
„Nu există o singură metodă perfectă. De cele mai multe ori, este nevoie de aplicarea mai multor teste, atât pentru confirmarea diagnosticului, cât și pentru evaluarea rezistenței la medicamente și monitorizarea tratamentului”, precizează specialistul.
Printre metodele utilizate se numără microscopia frotiului pentru bacili acido-rezistenți (AFB), care oferă rezultate rapide și indică gradul de infecțiozitate al pacientului. Totuși, această metodă are limite: nu poate diferenția între bacteriile viabile și cele neviabile și nici între Mycobacterium tuberculosis și alte micobacterii.
Șeful laboratorului menționează că metoda culturală rămâne „standardul de aur” în diagnostic. Aceasta presupune cultivarea bacteriei în medii lichide și solide, pentru a confirma prezența M. tuberculosis și pentru a testa sensibilitatea la medicamente.
În ultimii ani, metodele moleculare au schimbat semnificativ modul de depistare a tuberculozei. Teste precum GeneXpert MTB/RIF sau alte tehnici bazate pe detectarea ADN-ului bacterian pot confirma prezența bacilului și rezistența la rifampicină în doar câteva ore. Acestea sunt deosebit de utile la pacienții imunocompromiși sau în cazurile cu puține bacterii în probă.
O tehnologie tot mai importantă este secvențierea genomică (WGS), care oferă informații detaliate despre profilurile de rezistență și ajută la identificarea focarelor de transmitere, fiind esențială pentru strategiile naționale de control al bolii.
