Când auzim cuvântul „tuberculoză”, ne gândim aproape instinctiv la tuse, tratament și spitalizare. Mult mai rar vorbim despre frică, rușine, anxietate sau sentimentul că viața nu va mai fi niciodată la fel.
Pentru mulți pacienți, diagnosticul nu înseamnă doar începutul unui tratament de câteva luni. Înseamnă izolarea de familie, teama de a fi respinși și povara unei boli încă înconjurate de prejudecăți. Uneori, aceste poveri cântăresc mai greu decât boala însăși.
„Tuberculoza nu este doar o suferință fizică, ci și o criză psihologică profundă. Izolarea, durata tratamentului și efectele secundare pot copleși orice pacient, iar consilierea psihologică este necesară în procesul vindecării pentru asigurarea aderenței la tratament și previne abandonul terapeutic.”, explică Olga Stăvilă, psiholog la Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”.
Nu toți pacienții reacționează la fel. Unii acceptă diagnosticul și urmează tratamentul încă din prima zi. Alții îl neagă, se simt copleșiți sau sunt tentați să renunțe. În astfel de situații intervine echipa multidisciplinară. Rolul psihologului este de a-i ajuta să-și gestioneze fricile, să reducă anxietatea și să prevină depresia, reamintindu-le că tuberculoza este o etapă temporară, nu o definiție a identității lor.
Potrivit Olgăi Stăvilă boala nu afectează doar pacientul. Ea schimbă și viața familiei.
„Familia devine extrem de vulnerabilă în fața diagnosticului. De aceea, oferim consiliere de familie pentru a elimina frica de infectare prin educație medicală și pentru a construi o comunicare fără vinovăție. Din păcate, prejudecățile societății dor uneori mai mult decât boala însăși. Astfel dezvoltăm împreună mecanisme de reziliență pentru ca pacientul să facă abstracție de judecata celorlalți și să se concentreze doar pe scopul final, pe vindecare, pentru ca ulterior să poată reveni la muncă, și să se întoarcă în familie, alături de cei dragi.”, afirmă psihologa.
Tuberculoza este o boală curabilă, iar vindecarea nu depinde doar de medicamente.
„Reușita depinde de patru piloni: echipa medicală, determinarea pacientului, susținerea familiei și, în final, sprijinul social. Doar prin solidaritate putem transforma o criză medicală într-o victorie a vieții.”, spune specalista.
