Medicul Mihail Pautov atrage atenția că diagnosticul nu trebuie stabilit doar în baza simptomelor și avertizează asupra tratamentelor luate fără recomandarea unui specialist. El mai explică faptul că denumirea populară de „bilă leneșă” se referă, în general, la dischinezia biliară, adică o tulburare a modului în care funcționează și se golește vezica biliară, transmite Știri.md.

„E foarte important să înțelegem ce e bila leneșă, pentru că e un diagnostic foarte des spus, dar, știți cum, nu doctorul îl pune des, ci unchiul de la masă”, spune Pautov.

Pautov explică faptul că ficatul produce permanent suc biliar, care între mese este stocat și concentrat în colecist. După ce mâncăm, organismul eliberează colecistokinină, care determină contracția vezicii biliare și relaxarea sfincterului Oddi. Bila ajunge astfel în duoden și participă la digestia grăsimilor.

Dischinezia biliară apare atunci când această coordonare este perturbată, fără să existe neapărat o piatră sau un alt obstacol mecanic.

Potrivit medicului, există două forme. În cea hipotonă, asociată cel mai frecvent cu expresia „bilă leneșă”, colecistul se golește slab sau incomplet. În forma hipertonă, în schimb, apar contracții spastice și dureroase.

„Există forma hipotonă, cea numită popular „leneșă”, adică colecistul se golește slab, incomplet, întârzie evacuarea. Dar există, mai rar, o formă care se cheamă hipertonă, care e caracterizată prin contracții spastice, dureroase”, explică medicul.

Această diferență este importantă inclusiv pentru tratament, deoarece ceea ce poate fi indicat într-o formă ar putea agrava simptomele în cealaltă.

Cum se manifestă durerea biliară

Potrivit lui Pautov, medicii se raportează inclusiv la criteriile Roma IV pentru evaluarea tulburărilor funcționale biliare.

Durerea tipic biliară apare în epigastru, în zona cunoscută popular drept „capul pieptului”, sau sub coasta dreaptă, durează cel puțin aproximativ 30 de minute și apare în episoade. Poate fi suficient de intensă încât persoana să-și întrerupă activitatea și să solicite un consult.

Un alt element important este că durerea nu se ameliorează în mod clar după scaun, prin schimbarea poziției corpului sau după administrarea antiacidelor.

Durerea poate apărea după mese bogate în grăsimi și poate iradia spre spate, omoplat sau umărul drept.

Medicul susține că factorii hormonali pot influența funcționarea sistemului biliar. Estrogenul favorizează o bilă mai concentrată, în timp ce progesteronul relaxează musculatura netedă și poate reduce contractilitatea colecistului.

Pautov atrage atenția în special asupra perioadei sarcinii și recomandă evaluarea problemelor biliare cunoscute înainte de aceasta.

„Atenție mare în sarcină: progesteronul, efectiv, îți pune fierea pe modul de pauză, de vacanță”, explică medicul.

Cum se stabilește diagnosticul

Diagnosticul nu se rezumă la faptul că o persoană are dureri după ce mănâncă. Potrivit lui Pautov, evaluarea poate începe cu analize pentru enzimele hepatice și pancreatice, printre care ALT, AST, GGT, fosfataza alcalină, bilirubina, amilaza și lipaza.

Urmează ecografia, inclusiv pentru excluderea calculilor biliari. Pentru o evaluare corectă, aceasta poate necesita un post alimentar de șase-opt ore.

În anumite situații pot fi utilizate investigații suplimentare pentru evaluarea modului în care se golește colecistul. Una dintre acestea este scintigrafia hepatobiliară HIDA, prin care poate fi urmărită funcționarea sistemului biliar și poate fi calculată fracția de ejecție a vezicii biliare.

Pautov vorbește și despre „prânzul Boyden”, o metodă prin care golirea colecistului este urmărită ecografic după consumarea unor alimente care stimulează contracția vezicii biliare.

„Ideea este simplă: cu ecograful se urmărește cât de mult se golește colecistul. Așa se poate susține diagnosticul”, explică medicul.

Când simptomele pot indica o urgență

Pautov avertizează că există simptome care nu ar trebui puse pur și simplu pe seama „bilei leneșe”.

Febra și frisoanele asociate durerii, îngălbenirea pielii sau a ochilor, urina închisă la culoare, scaunul foarte deschis, durerile intense care nu cedează și vărsăturile persistente necesită evaluare medicală rapidă.

De asemenea, scăderea inexplicabilă în greutate, scaunul negru sau prezența sângelui reprezintă motive pentru prezentarea la medic.

„Dacă ai asemenea simptome, trebuie să mergi la medic, nu să stai să bei ceaiuri”, subliniază Pautov.

„Bila leneșă” poate fi, de fapt, altceva

Unul dintre motivele pentru care diagnosticul trebuie stabilit de un medic este numărul mare de afecțiuni care pot produce manifestări asemănătoare.

Printre acestea, Pautov enumeră dispepsia funcțională, gastrita, infecția cu Helicobacter pylori, ulcerul, refluxul gastroesofagian, sindromul intestinului iritabil, hernia hiatală, pancreatita cronică, durerile peretelui abdominal și litiaza biliară.

„La masă nu prea poți pune diagnosticul, pentru că poți confunda această afecțiune cu altele care au simptome asemănătoare”, spune medicul.

Medicul a relatat și propria experiență cu regimul OMAD – „one meal a day” –, care presupune consumarea unei singure mese pe zi și un interval foarte lung fără alimente.

Pautov spune că, după ce a urmat acest tip de post, a început să aibă dureri puternice în zona epigastrică și s-a temut că ar fi făcut pancreatită.

„Eu eram unchiul în cazul meu. Eu eram unchiul care se diagnostica singur”, povestește acesta.

În urma unei ecografii, pancreasul arăta normal, însă examinarea zonei colecistului i-a provocat durere. Potrivit lui, intervalul de aproximativ 23 de ore fără mâncare favoriza acumularea și concentrarea bilei în colecist, ceea ce în cazul său provoca simptome.

„Am scăpat de acel OMAD. Bineînțeles, n-am mai făcut OMAD și mi-au trecut durerile complet”, afirmă Pautov.

Medicul folosește experiența pentru a atrage atenția că regimurile extreme nu sunt potrivite pentru toate persoanele.

Ce recomandă pentru alimentație

În cazul unui diagnostic stabilit de medic, Pautov recomandă mese mici și regulate, evitarea perioadelor foarte lungi fără mâncare și păstrarea unei cantități moderate de grăsimi în alimentație.

„Nu mănânci foarte mult, nu mănânci prăjit, dar nici nu scoți complet grăsimea din dietă”, explică acesta.

Potrivit lui, alimentația poate include cantități mici de grăsimi la mese, de exemplu, ouă, ulei de măsline sau nuci, astfel încât colecistul să fie stimulat să se golească periodic.

Mișcarea moderată, scăderea treptată în greutate în cazul persoanelor supraponderale și gestionarea stresului sunt alte măsuri indicate de medic. În schimb, slăbirea bruscă prin diete restrictive poate crește riscul apariției calculilor biliari.

Pautov atrage atenția și asupra remediilor naturiste promovate pentru „bila leneșă”.

În cazul anghinarei, acesta vorbește despre dovezi modeste privind efectul coleretic, însă subliniază că planta nu vindecă dischinezia biliară.

În schimb, avertizează în privința rostopascăi, despre care spune că poate fi hepatotoxică, și a sunătoarei, care poate interacționa cu mai multe categorii de medicamente.

„Sunătoarea eu aș interzice-o”, afirmă Pautov, explicând că aceasta poate interacționa, printre altele, cu contraceptive, anticoagulante, antidepresive și anumite tratamente imunosupresoare.

Păpădia, pelinul și limba-cerbului sunt prezentate drept remedii tradiționale pentru care, potrivit medicului, nu există studii clinice solide în ceea ce privește tratarea dischineziei biliare.

Pautov critică și așa-numitele „cure de curățare a bilei” cu cantități mari de ulei.

„Ai impresia că sunt pietre de la bilă, dar este grăsimea aceea saponificată. Nu ai nevoie de așa ceva”, explică acesta despre formațiunile eliminate ulterior și interpretate uneori drept calculi biliari.

Totodată, Pautov explică faptul că există o diferență între substanțele coleretice, care stimulează producerea bilei, și cele colecistokinetice, care stimulează contracția și golirea colecistului.

În forma hipotonă, medicul poate urmări stimularea golirii vezicii biliare. În forma hipertonă, caracterizată prin spasme, abordarea este diferită și pot fi utilizate antispastice, precum drotaverina sau mebeverina, în funcție de recomandarea medicului.

Tocmai de aceea, Pautov avertizează împotriva administrării la întâmplare a produselor „pentru fiere”.

„Dacă ai forma hipertonă, în care colecistul tău este foarte contractat și spastic, iar tu începi să iei substanțe care de fapt îți produc mai multă bilă și fac colecistul să se contracte mai rău, este posibil să ajungi la o simptomatologie și mai neplăcută”, explică medicul.

Când poate fi recomandată operația

Potrivit lui Pautov, intervenția chirurgicală nu reprezintă prima soluție pentru orice persoană diagnosticată cu dischinezie biliară.

Colecistectomia laparoscopică poate fi luată în calcul în cazuri atent selectate, atunci când simptomele sunt severe și persistă în pofida tratamentului corect, durerea are caracteristicile tipice durerii biliare, iar disfuncția colecistului este demonstrată prin investigații sau există complicații.

După îndepărtarea colecistului, majoritatea oamenilor pot avea o viață normală. Totuși, Pautov precizează că unii pacienți pot continua să prezinte simptome, inclusiv din cauza altor afecțiuni digestive care nu au fost diagnosticate anterior. La unele persoane poate apărea și diareea biliară, în special după mesele bogate în grăsimi.

Mesajul principal al medicului este că durerea atribuită popular „bilei leneșe” trebuie investigată înainte de administrarea tratamentelor.

„Nu te duci la farmacie și spui: Doamnă, dați-mi ceva pentru bilă. Întâi afli ce ai cu bila și mergi pe mâna medicului”, conchide Mihail Pautov.