Venirea sezonului cald presupune ieșiri mai frecvente în aer liber, plimbări în parc, în pădure sau câmp. Alături de bucuria timpului petrecut afară apare și riscul de fi mușcat de căpușă.
Despre cum reacționăm când ne aflăm într-o astfel de situație și care sunt simptomele am discutat cu Mariana Avricenco, medic infecționist de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase „Toma Ciorbă”.
„Boala Lyme sau borelioza este o afecțiune bacteriană transmisă de căpușele din genul Ixodes. Sigur că, nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia, boala nefiind declanșată automat la persoană prin contactul cu insecta. Această maladie se manifestă la om în urma unei înțepături sau mușcături a unei căpușe contaminate și a unui contact direct om-insectă de 17h - 48h”, a spus medicul infecționist.
Pe lângă transmiterea din vegetația înaltă, căpușele pot trece de pe corpul animalelor la om. Se recomandă ca insecta să fie îndepărtată cât mai repede, pentru a reduce timpul de remanență pe piele și a minimiza astfel riscul de fi infectat
„Pentru îndepărtare folosim pensete cu vârf fin sau instrument pentru îndepărtarea căpușelor. Apoi, se prinde căpușa cât mai aproape de piele și se trage încet în sus cu evitarea zdrobirii acesteia, iar locul mușcăturii se prelucrează cu antiseptic (alcool 70%) și se aplică un unguent ce conține un antibiotic cu spectru larg. În cazul în care căpușa s-a zdrobit și un fragment a rămas în piele trebuie să vă adresați medicului pentru eliminarea totală a insectei și recomandări de investigații și tratament”, adaugă Mariana Avricenco.
Prima recomandare pentru a preveni riscul de a fi mușcat de căpușă este protecția cu haine lungi atunci când ieșim în spații verzi, alături de utilizarea unor spray-uri, creme, loțiuni speciale.
„Copiii prezintă, de cele mai multe ori, aceleași simptome ca și adulții. Totuși eruptiile cutanate specifice apar la circa 90% dintre ei, iar, boala se poate manifesta în lipsa acestora după luni sau chiar ani distanță de la momentul înțepăturii. Indiferent că este vorba de copii sau adulți, măsurile de profilaxie în vederea prevenirii acestor mușcături, sunt la fel. În primul rând, se recomandă evitarea zonelor acoperite cu iarba înaltă, a zonelor împădurite sau de câmpie, în care trăiește căpușa. În cazul în care frecventăm astfel de zone trebuie să purtăm încălțăminte înaltă, fără orificii sau decupaje, haine de culoare deschisă, pantaloni lungi, bluze cu mâneca lungă, pălărie sau șapcă”, susține medicul infecționist.
„Trusa medicală trebuie să fie cu noi, atunci când ne aflăm departe de domiciliu sau instituție medicală. Când ne întoarcem acasă din zonele cu pericol crescut de contaminare, trebuie să verificăm hainele personale, pielea, să facem un duș/baie. De asemenea, trebuie verificate hainele și corpul copiilor, dar și a blănii animalelor de companie. Hainele în care am fost îmbrăcați trebuie spălate și uscate cel puțin 1 h cu aer cald/ fierbinte”, a mai spus Mariana Avricenco, medic infecționist.
Căpușele sunt arahnide parazite, cu dimensiuni de aprox. 3-5 mm, care se atașează de pielea umană pentru a se hrăni cu sânge. Prin mușcătura lor, insectele pot transmite omului diferite boli, între care și boala Lyme (borelioza), cauzată de bacteria numită Borrelia Burgdorferi.
„Tratamentul bolii Lyme constă în administrarea de antibiotice, iar recuperarea este rapidă și completă, în cazul în care infecția este diagnosticată din timp. În stadiului I al bolii Lyme, sunt indicate antibiotice orale (doxiciclină pentru adulți și copii mai mari de opt ani sau amoxicilină sau cefuroxim pentru adulți, copii mici, gravide și femei care alăptează). Durata tratamentului constituie, de regulă, 14-21 de zile.
Pentru stadiile avansate ale bolii, se va recomanda administrarea intravenoasă a antibioticelor, în special dacă boala afectează sistemul nervos. În acest caz, tratamentul poate dura 14-28 de zile. Deși este eficient în eliminarea infecției, simptomele mai pot persista câteva zile după încheierea tratamentului. Aproximativ 10-20% dintre persoane afectate pot manifesta sindromul bolii Lyme post-tratament. Acest sindrom se manifestă prin mobilitate redusă a corpului, reducerea abilităților cognitive, dereglări de vorbire, astenie pronunțată. Tratamentul de recuperare în urma instalării acestui sindrom este de durată”, susține medicul infecționist.
Simptomele bolii se diferențiază în funcție de stadiul de dezvoltare al acesteia, care este calculat în dependență de perioada de timp care a trecut de la momentul înțepăturii.
Stadiul I presupune depistarea precoce a bolii care durează 1-4 săptămâni din momentul înțepăturii. Simptome: erupții cutanate, care apar după a 3-a până la a 7-a zi. Acestea sunt prezente la circa 70-80% dintre persoanele infectate. Erupția este circulară și se poate extinde pe un diametru de aproximativ 30cm. La locul mușcăturii poate apărea durere, senzație de prurit (mâncărime), căldură la atingere. În rare cazuri poate apărea febra și frisoanele, dureri musculare și/sau articulare. Unii pacienți pot prezenta inflamarea ganglionilor limfatici, chiar în absența erupției. Totuși, în cazuri rare, este posibil ca unele persoane sa nu manifeste niciun simptom în acest stadiu.
Stadiul II: Infecția diseminată timpuriu (durează de la câteva zile-săptămâni). Astfel, afectează pielea, articulațiile, inima și sistemul nervos, în câteva săptămâni sau luni de la infecție. Simptome: erupția cutanată se extinde, este circulară și poate afecta mai multe părți ale corpului. La nivelul brațelor, picioarelor pot apărea senzația de amorțeală și furnicături, durere intermitenta la nivelul tendoanelor, mușchilor, articulațiilor. Tot în această perioadă pot apărea cefaleea (durere de cap), care crește în intensitate, probleme de concentrare sau de memorie, stare de leșin și/sau de amețeală. Daca nu se intervine cu tratament, atunci se poate dezvolta cardita Lyme (palpitații și probleme cardiovasculare) și/sau artrita însoțită cu dureri articulare puternice, inflamația articulațiilor, tumefierea articulațiilor, în special al genunchilor.
Stadiul III: Cronicizarea bolii Lyme (câteva luni sau ani de la momentul infectării). Simptomele sunt artrita, în special, în zona genunchilor cu acumulare de lichid și tumefierea articulațiilor; tulburări cardiovasculare; oboseala cronică și stări de epuizare; paralizia mușchilor feței; tulburări cognitive.
Medicul susține că mușcătura de căpușă nu este dureroasă, dar există riscul ca aceasta să transmită infecții în sânge, atunci când se hrănesc și să provoace maladii grave cum este de exemplu febra hemoragică Crimeea- Congo.
„Aceasta poate fi letală și în prezent nu există tratament pentru această maladie. O altă boală este encefalita de căpușe care lasă sechele neurologice grave, deși cazurile de deces sunt rare. Datorită faptului că, copiii nu au o atenție distributivă, atunci când se joacă în natură, ei sunt mai vulnerabili la această infecție. În plus, nu știu să exprime clar problemele de sănătate pe care le au, fiind necesară supravegherea comportamentului acestora, verificarea îmbrăcămintei și a pielii, pentru a detecta apariția unor erupții cutanate. De cele mai multe ori, părinții uită sau nu practică verificarea hainelor micuților după ce vin de la natură. O altă greșeală este faptul că unii încearcă singuri să îndepărteze căpușa. Câteodată nu le reușește sau au impresia ca a fost în totalitate îndepărtată și nu apelează la ajutor medical”, menționează medicul infecționist.
În sezonul cald, copiii deseori sunt mușcați și de alte insecte precum țântari, albine, păianjen. Acestea provoacă spaimă, disconfort temporar şi durere. În cazuri rare infecţii care necesită tratament, precum şi reacţii alergice ce pot fi grave.
Cum procedăm în cazul în care copilul a fost înțepat?
„În primul rând după înțepătura de insectă, se recomandă de a scoate acul, dacă e vorba de albină în cazul în care acesta este încă în piele. Se spală zona afectată cu săpun și apă și ulterior se aplică o compresă rece sau gheață pentru cel puțin 10 minute. Dacă este posibil, este binevenit să țineți ridicată zona afectată (de exemplu dacă este pe mână sau pe picior) fiindcă astfel se reduce tumefierea. Nu se recomandă să iritam prin scărpinat zona afectată pentru a reduce riscul de infectare, iar remediile tradiționale cum ar fi oțetul și bicarbonatul de sodiu, ar fi bine să le evitați”, a mai adăugat medicul infecționist.
Mariana Avricenco susține că numărul pacienților care se adresează cu mușcături de căpușe este în creștere. În fiecare an începând cu luna aprilie-mai apar primele adresări și se intensifică pe parcursul verii. Anul acesta încă nu au fost pacienți care ar necesita spitalizare, adresările fiind precoce.
