Burnoutul și oboseala cronică au trăsături comune, dar se depășesc total diferit și afectează starea omului în mod distinct, avertizează specialiștii. Solicitată de IPN să explice manifestările și noțiunile propriu-zise, psihologul clinician și psihoterapeuta Doina Chiosa a precizat că oboseala firească este o reacție normală a corpului la efort și dispare cu recuperare, după odihnă, în timp ce burnoutul persistă, afectează motivația și emoțiile, și chiar necesită intervenție profesională.
Doina Chiosa, psihoterapeută în formare, a remarcat că tot mai des pacienții vin la cabinet considerând că sunt doar obosiți, dar de fapt prezintă semne de epuizare emoțională și lipsă de motivație, transmite IPN.
„În practica psihologică, vin frecvent clienți care se plâng spunând „nu mă mai pot concentra”, „mă simt golit de energie”, „nu mai am chef de nimic”, considerând că este oboseală ordinară. Însă evaluarea indică semne clare de epuizare emoțională și demotivare profesională – criterii-cheie pentru burnout”, explică specialista.
Burnoutul este definit de Organizația Mondială a Sănătății ca un fenomen ocupațional, asociat direct cu stresul cronic la locul de muncă. Se manifestă prin epuizare emoțională, detașare de sarcinile profesionale și scăderea eficienței. Stresul obișnuit poate fi o reacție adaptivă, dar atunci când devine cronic, iar resursele de recuperare sunt insuficiente, nivelul ridicat de cortizol perturbă somnul, imunitatea și funcțiile cognitive.
Pe de altă parte, oboseala cronică este o afecțiune medicală recunoscută, cu un șir de cauze complexe, de la factori infecțioși și imunologici, până la cei neuroendocrini și psihologici. Simptomul principal este oboseala severă și persistentă, care nu dispare cu odihna și afectează semnificativ viața de zi cu zi.
Potrivit psihologului clinician, burnoutul apare adesea ca urmare a unei combinații de factori profesionali, psihologici și organizaționali, care generează stres cronic și reduc resursele pentru recuperare.
Printre cauzele profesionale se numără sarcinile excesive, termenele nerealiste, lipsa controlului asupra muncii, neaprecierea eforturilor depuse, climatul conflictual sau lipsa suportului, precum și discrepanțele dintre valorile personale și cele ale organizației. La acestea se adaugă cauzele individuale, cum ar fi perfecționismul, autoexigența ridicată, dificultatea de a spune „nu”, lipsa unor strategii eficiente de gestionare a stresului, insuficiența de resurse emoționale și fizice.
Stilul de viață și cultura muncii contribuie substanțial la epuizare. Doina Chiosa accentuează că mentalitatea „mereu disponibil” și lipsa limitelor clare între viața profesională și cea personală cresc nivelul de stres cronic și reduc timpul necesar recuperării. ”În societățile în care munca excesivă este privită ca un semn de responsabilitate sau valoare personală, suprasolicitarea devine normă, iar solicitarea de ajutor este adesea amânată”, a explicat specialista.
Potrivit psihologului Doina Chiosa, acest fenomen are un impact semnificativ atât asupra sănătății fizice, cât și asupra celei emoționale. Printre efectele cel mai des întâlnite sunt insomnia, gastrita, colita, sindromul de intestin iritabil, sentimentul constant de gol interior, lipsa energiei emoționale, nervozitatea crescută, cinismul față de muncă și viață, pierderea satisfacției personale, precum și riscul de depresie.
Doina Chiosa a atras atenția asupra fenomenului de stres pozitiv și stres negativ. Stresul pozitiv, numit eustres, stimulează energia și motivația, „apare în situații rezonabile, precum un termen-limită, un examen sau un proiect important”. Stresul negativ sau distresul apare atunci când cerințele depășesc resursele interne sau persistă prea mult.
Potrivit expertei, trecerea de la eustres la distres apare atunci când solicitările depășesc capacitatea de adaptare a persoanei, resursele interne scad și lipsește controlul asupra situației, ceea ce generează sentimentul de neputință și anxietate. „În aceste condiții, hormonii de stres rămân activați prea mult timp, ceea ce duce la epuizare emoțională, tulburări de somn, anxietate și probleme de sănătate.
Astfel, un factor, care inițial motiva și creștea performanța, devine o sursă de distres și, pe termen lung, contribuie la burnout sau la tulburări psihosomatice”, precizează psihologul.
Nu trebuie ignorate niște semne clare de alarmă: „oboseala care nu dispare nici după concediu, tulburările de somn, dificultățile de concentrare și stările de iritabilitate sau lipsa de motivație nu mai sunt indicatori de stres obișnuit”, remarcă Doina Chiosa.
Psihologul mai spune că atunci când simptomele sunt deja severe sau persistă câteva luni, voința nu ajută. „Voința personală este importantă pentru a cere ajutor, dar recuperarea reală presupune de multe ori intervenție profesională și schimbări în mediul de lucru”, adaugă experta.
Prevenirea și depășirea burnoutului necesită o abordare integrată, care să combine schimbări personale cu sprijin profesional și social. Specialista recomandă să fie stabilite limite clare între muncă și viața privată, să fie revizuite obiceiurile zilnice și să se urmeze terapie, pentru identificarea surselor de stres, dezvoltarea strategiilor de adaptare și reconectarea cu nevoile personale.
Atunci când simptomele de epuizare persistă mai mult de două-trei luni și afectează viața personală, profesională sau sănătatea fizică, este recomandată evaluarea de către un psiholog sau medic psihiatru. Intervenția medicală este necesară în anumite situații – tulburările de somn, anxietatea sau depresia, asociate burnoutului.
