Tusea convulsivă, cunoscută și sub denumirea de „tuse măgărească”, este o infecție respiratorie bacteriană foarte contagioasă. La început poate semăna cu o simplă răceală, însă ulterior poate provoca accese severe de tuse, dificultăți de respirație și complicații, în special în cazul sugarilor și al copiilor nevaccinați sau incomplet vaccinați.
Boala este provocată de bacteria Bordetella pertussis și se transmite în principal prin particulele respiratorii eliminate atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Riscul de îmbolnăvire este mai mare în cazul contactului apropiat cu un bolnav, transmite stirileprotv.ro.
Infecția poate apărea la orice vârstă, însă cei mai vulnerabili sunt copiii sub un an, persoanele nevaccinate sau cu schema de vaccinare incompletă, pacienții cu sistem imunitar slăbit și cei care suferă de astm bronșic moderat sau sever.
Imunitatea obținută prin vaccinare poate scădea în timp, astfel că și adolescenții sau adulții se pot îmbolnăvi, chiar dacă au fost vaccinați în copilărie. Vaccinarea contribuie însă la reducerea riscului de forme grave și complicații.
Tusea convulsivă evoluează, de regulă, în mai multe etape. În primele una-două săptămâni, simptomele seamănă cu cele ale unei răceli: nas înfundat sau secreții nazale, tuse ușoară care se agravează treptat, febră redusă, lăcrimarea ochilor, durere în gât și stare generală de rău. Aceasta este și perioada în care boala este foarte contagioasă.
Ulterior apare faza caracteristică, ce poate dura între una și șase săptămâni. Tusea devine puternică, repetitivă și greu de controlat, iar crizele pot dura câteva minute și sunt adesea mai frecvente noaptea.
După accesele de tuse poate apărea un sunet ascuțit în timpul inspirului. Unele persoane pot avea vărsături, oboseală extremă sau înroșirea ori albăstrirea feței.
La sugari, manifestările pot fi diferite. Uneori, tusea lipsește complet, iar copilul poate prezenta dificultăți de respirație, gâfâit, pauze respiratorii sau colorarea albăstruie a buzelor și pielii.
În perioada de recuperare, episoadele de tuse devin treptat mai rare și mai ușoare, însă organismul rămâne vulnerabil, iar revenirea completă poate dura.
Consultația medicală este recomandată atunci când tusea este severă, persistentă și greu de controlat, mai ales dacă este însoțită de vărsături, febră, dureri în piept sau un zgomot neobișnuit în timpul respirației.
În cazul copiilor, medicul trebuie contactat și dacă aceștia nu sunt vaccinați complet, au intrat în contact cu o persoană diagnosticată cu tuse convulsivă sau prezintă dificultăți de alimentare și vărsături repetate.
Dacă apar probleme serioase de respirație, pauze respiratorii sau buzele și pielea capătă o nuanță albăstruie, gri ori violacee, este necesară solicitarea imediată a ajutorului medical de urgență la 112.
Sugarii și copiii mici sunt cei mai expuși complicațiilor. Printre acestea se numără pneumonia, convulsiile, deshidratarea, malnutriția, infecțiile urechii, insuficiența respiratorie și, în cazurile grave, leziunile cerebrale.
La adolescenți și adulți, crizele intense de tuse pot provoca fracturi ale coastelor, hernie abdominală, leșin, pierdere în greutate sau incontinență urinară.
Tratamentul este stabilit de medic și presupune, de regulă, administrarea de antibiotice. Acestea combat bacteria și reduc riscul de transmitere, iar dacă sunt administrate suficient de devreme pot contribui și la o evoluție mai ușoară a bolii.
Persoanele cu forme severe și sugarii pot necesita internare și monitorizare. Odihna, hidratarea, evitarea fumului de țigară și a prafului, precum și mesele mici și dese pot ajuta în perioada de recuperare.
