Glanda tiroidă face parte din sistemul endocrin al organismului, fiind foarte importantă deoarece secretă doi hormoni, triiodotironina (T3) și tiroxina (T4), cu funcții multiple la nivelul corpului uman.

Orice modificare de structură sau perturbare de funcție tiroidiană are repercusiuni serioase asupra celulelor din corpul uman, deoarece hormonii tiroidieni intervin în procese precum respirația, activitatea cardiacă, digestia, greutatea corporală sau starea de spirit, ne spune medicul endocrinolog Mara Băetu.

Din punct de vedere anatomic, glanda tiroidă este descrisă în literatura de specialitate sub forma unui fluture, localizată în partea anterioară a gâtului, imediat sub corzile vocale. Are o greutate cuprinsă între 20-60 grame și secreția sa este sub controlul central al hipofizei. Pentru a-și îndeplini funcția, aceea de a secreta hormoni tiroidieni, tiroida utilizează iod.

Hormonii tiroidieni au un rol foarte important în procesul de transformare a substanțelor nutritive în energie, proces cunoscut în termeni medicali sub denumirea de metabolism. Problemele la nivelul glandei tiroide apar în momentul în care țesutul glandular fie produce în exces hormoni tiroidieni (situație cunoscută în termeni medicali sub denumirea de HIPERTIROIDISM), fie apare un deficit de hormoni tiroidieni (situație cunoscută în termeni medicali sub denumirea de HIPOTIROIDISM).

Având în vedere faptul că hormonii tiroidieni intervin în majoritatea proceselor de la nivelul organismului și influențează activitatea celulelor din mușchi, oase, tub digestiv, creier, inimă, plămâni, piele, o scădere a eliberării acestora va determina încetinirea tuturor funcțiilor organismului. La polul opus, producerea în exces a acestor hormoni determină o suprasolicitare a organelor aflate sub controlul lor. Din acest motiv, este foarte important ca funcția glandei tiroide să fie menținută în parametri normali, iar valorile hormonilor tiroidieni să se păstreze în intervalul de siguranță.

Tiroida produce hormoni în cantitate insuficientă- HIPOTIROIDISM

Situația în care glanda tiroidă produce o cantitate scăzută de hormoni tiroidieni, poartă denumirea de hipotiroidism; acest lucru determină încetinirea globală a întregului metabolism și a diferitelor procese de la nivelul organismului.

Studiile de specialitate au arătat faptul că, cel mai frecvent, această afecțiune apare la pacientele de sex feminin, la pacienții cu vârsta mai mare de 60 ani, la cei care au fost supuși unor intervenții chirurgicale în sfera tiroidiană, la cei care prezintă istoric familial pozitiv pentru boli de tiroidă, la pacienții cu diabet zaharat, poliartrită reumatoidă sau lupus eritematos sistemic.

Cele mai frecvente simptome ale hipotiroidismului sunt:

►Stare de oboseală permanentă;

►Exces ponderal deoarece metabolismul încetinește;

►Tulburări de tranzit intestinal de tipul constipației;

►Pielea devine mai uscată și mai friabilă;

►Firul de păr se subțiază;

►Apar tulburări de ciclu mentrual;

►Tulburări psihice de tipul depresiei;

►Rănile se vindecă cu dificultate;

►Unghiile devin mai groase, cu striații albicioase;

►Vocea se modifică, devenind mai răgușită;

►Vorbirea este mai lentă;

►Apar dureri la nivelul mușchilor și al articulațiilor;

►Apar tulburări de memorie, incapacitatea de concentrare;

►Cefalee, amețeli, tinitus;

►Ritm cardiac scăzut- bradicardie;

►Sensibilitate crescută la frig.

În funcție de cauzele de apariție, hipotiroidismul poate fii:

1. Hipotiroidism primar: există o problemă la nivelul glandei tiroide; apare în hipoplazii sau aplazii ale glandei tiroide, tiroidită Hashimoto, iradiere la nivelul regiunii gâtului, medicamente (antitiroidiene de sinteză, amiodaronă, interferon, etc).

2. Hipotiroidism secundar: problema este localizată la nivelul hipofizei, care nu mai transmite impulsuri corespunzătoare tiroidei; apare în caz de adenoame hipofizare, tumori cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, intervenții chirurgicale cerebrale, iradierea regiunii cerebrale.

Tiroida produce hormoni în exces- HIPERTIROIDISM

Situația în care la nivelul tiroidei, din cauze diverse, se secretă o cantitate mult prea mare de hormoni tiroidieni comparativ cu valoarea normală, poartă denumirea de hipertiroidism. Hipertiroidismul este o afecțiune medicală care se caracterizează printr-o accentuare și o accelerare a metabolismului.

Crește riscul de a dezvolta hipertiroidism la pacientele de sex feminin, la pacienții cu vârsta mai mare de 60 ani, la gravidele în ultimul trimestru de sarcină, la pacienții cu istoric familial de boli tiroidiene, la pacienții cu insuficiență suprarenaliană sau diabet zaharat.

Principalele simptome cu care se confruntă un pacient cu hipertiroidism sunt:

►Hiperreactivitate, iritabilitate, nervozitate;

►Slăbiciune la nivelul musculaturii;

►Oboseală permanentă;

►Insomnii;

►Ritm cardiac accelerat, neregulat uneori;

►Tulburări de tranzit intestinal de tipul diareei;

►Scădere în greutate datorită accelerării metabolismului;

►Modificări bruște ale stării de spirit;

►Intoleranța la căldură datorită accelerării metabolismului bazal;

►Transpirații excesive și senzație de sete permanentă;

►Tremurături la nivelul extremităților;

►Modificări menstruale și infertilitate;

►Urticare;

►Insuficiență cardiacă la vârstnici;

►Durere în piept și creșterea tensiunii arteriale.

CANCERUL TIROIDIAN

Această patologie malignă este una dintre cele mai frecvente forme de cancer care apare la nivelul sistemului endocrin. Incidența acestei patologii este în creștere la ora actuală, iar diagnosticarea acesteia într-o fază avansată de boală, este frecventă. Boala apare mai ales la femeile cu vârsta cuprinsă între 40-60 ani, având o incidență crescută după instalarea menopauzei; boala apare inclusiv la bărbați și la copii.

Există o serie de factori de risc care pot determina apariția cancerului de tiroidă, precum expunerea prelungită la radiații, procedurile de radioterapie de la nivelul capului sau gâtului, obezitatea, deficitul sau excesul de iod, polipoza adenomatoasă familială, sindromul Cowden sau sindromul Carney.

Cele mai frecvente simptome care se asociază cu cancerul tiroidian sunt:

►Creșterea în volum a glandei tiroide, uneori cu posibilitatea de a palpa nodulii tiroidieni;

►Tuse cronică ce nu poate fi explicată printr-o patologie pulmonară;

►Vocea răgușită;

►Durere persistentă în gât;

►Disfagie - dificultate la înghițire;

►Adenopatii localizate la baza gâtului;

►Probleme respiratorii.

Dacă prezentați unul sau mai multe din aceste simptome, este foarte important să vă adresați unui medic specialist în domeniu, deoarece, ca orice altă formă de cancer, și cancerul tiroidian diagnosticat într-o formă cât mai incipientă are șanse mai mari de vindecare.

Boala autoimună de la nivelul glandei tiroide- Tiroidita Hashimoto

Tiroidita autoimună sau Tiroidita Hashimoto este o afecțiune autoimună, care se caracterizează prin distrucția celulelor tiroidiene de către însuși sistemul imun. În această afecțiune, la nivelul tiroidei apare un proces inflamator limfocitar cronic, care poate determina hipotiroidism. Boala se caracterizează prin existența în sânge a unor anticorpi specifici - Anticorpi anti tireoperoxidază (ATPO) sau Anticorpi anti tiroglobulină, și are o evoluție lentă, de-a lungul mai multor ani. Anticorpii incriminați atacă celulele din tiroidă și le distrug; principala cauză care a dus la sinteza acestor anticorpi de către organism nu a fost identificată cu certitudine până în prezent.

Pacienții care sunt diagnosticați cu tiroidită Hashimoto, pot prezenta simptome specifice hipotiroidismului:

►oboseală, fatigabilitate;

►lentoarea ritmului cardiac;

►exces ponderal;

►constipație;

►sensibilitate exagerată la temperaturi scăzute;

►pielea uscată, friabilă;

►unghii uscate, subțiri;

►părul se rupe foarte ușor;

►dureri musculare;

►tulburări de memorie;

►tulburări ale ciclului menstrual.

Nodulii tiroidieni

Nodulii tiroidieni prezintă o incidență crescută în populația generală. Reprezintă restructurări ale țesutului tiroidian, ce pot avea conținut lichidian sau solid. Cel mai frecvent, natura acestora este benignă, însă există și situații în care natura este malignă.

De cele mai multe ori existența acestor noduli tiroidieni s-a dovedit a fi asimptomatică, însă, în situațiile în care aceștia devin foarte mari, pot provoca durere, probleme la respirație sau dificultăți la înghițire; de asemenea, în cazurile în care volumul acestora se mărește foarte mult, pot fi palpați sau chiar obiectivați printr-o umflătură la nivelul gâtului. 

În concluzie, glanda tiroidă este foarte importantă pentru buna funcționare a întregului sistem endocrin, motiv pentru care orice dereglare a funcției tiroidiene trebuie să fie evaluată într-un cabinet de specialitate pentru a se putea interveni cât mai rapid cu un tratament adecvat care să inhibe sau să stimuleze funcția tiroidiană, în funcție de necesitățile fiecărui pacient în parte.

clicksanatate.ro